E iarnă, e fleașcă și-mi mușcă din optimism puțin. Dar mă străduiesc să meditez la lucrurile care nu depind de vremea de afară. Printre acestea se numără și florile/plantele pe care le am acasă, aranjate pe tot holul, catalogate printre mândriile mamei mele. Una dintre ele, o narcisă, mi-a atras privirile într-o dimineață, trezit de o voce care spunea "Cătă, ne-a înflorit narcisa!" Nu i-am dat atenție inițial dar acea dimineață s-a transformat în ceva special. Și nu s-a deschis doar una, ci chiar două în același ghiveci! Rădăcina le seamănă cu niște cepe, fiind ca o aluzie la faptul că și din ceva ce nu-i plăcut la miros (mă rog, când ai poftă de ceapă... ai poftă de ceapă; faceți loc!) poate să răsară ceva frumos. "Da", ar zice unii, "ceapă verde!" Oricum, e o minunăție a creației! Am căutat pe Youtube ceva legat de narcise, o melodie, ceva. Cel mai interesant a fost un filmuleț care-ți arată cum poți să creezi o narcisă prin origami. Chestie faină, care-ți poate prinde bine în viață (mai ales dacă întâlnești o fată cu numele Narcisa și... te "întâlnește" și ea). Dar cele 30 de minute alocate m-au descurajat la un moment dat... Bănuiesc că n-o să pot niciodată impresiona o fată dacă n-am răbdare cu origami-ul ăsta care mă învață să creez flori. "D-na florăreasă, stați că vin!"
Oricum, de abia aștept primăvara... Să vină odată luna mai, lună în care apare și narcisa albă (narcissus poeticus), vremea când băieții încep să "compună poezii"! Dar în mod deosebit pentru că am niște lăcrimioare plantate chiar la geamul meu, în grădină. Parcă le simt mirosul deja...
Pe fereastră (ISO 25.600)
"Wake-up call"
"Onion-like"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu