"Bienvenido, Andrei!"

    Un bun prieten a venit "acasă" zilele astea. S-ar zice că vremea din Cantabria e mai rea decât aici (jeje)... Ne-am programat în lucrarea de predicare și n-am putut să nu remarc felul în care s-a echipat: căciulă, mănuși, fular - toate articolele astea groase. Am înțeles că prin nordul Spaniei sunt vreo 15 grade - nu-i rău! Eu n-am prins decât vara pe acolo și, culmea, nu e mai cald decât vara de aici. Ah! Oricum, s-a înfofolit foarte diferit de când ne-am întâlnit ultima dată. Spre deosebire de el, "ignorantul" de mine și-a lăsat căciula în mașină. Și nu, nu-s genul de persoană care-și sacrifică urechile și neglijează căciula ca să nu-și strice freza. Țin la urechile mele! Bine, nu-mi plac mai mult decât cele de porc, pe care le mănânc cu atenție... La fel se aplică și când vine vorba de încălțăminte. N-o să mă vadă nimeni cu teniși sau adidași iarna doar ca să par mai "cool" sau mai "friguriless". Amatorilor, fiți mai degrabă "figuriless"! Acum vine salvarea: au apărut acele "căști" care se pun pe urechi și asculți liniștea ninsorii. Arată caraghios dar poți compensa cu freza; asta dacă nu îngheață gelul pe ea (în acest caz, se recomandă "anti-gelul"). 

   În ce mă privește, mi s-a adunat niște păr pe cap de-o lună încoace și m-a protejat într-o oarecare măsură. Nu mă mândresc cu el, mai ales dimineața. Stă ce stă după ce-l spăl (arăt ca o buhă când mi-e mare) dar, după ce lipesc o căciulă pe el sau îmi pierd capul prin perne, s-a dus volumul și "puful"! Dar, pentru că mâine voi scăpa de "surplus", care a început să se adune obraznic pe lângă urechi, trebuie să-mi leg căciula la gât de acum înainte, să n-o mai uit.

  Încă o dată: "Andrei, bine ai venit acasă!" O să audă fotografiile mele mai multe despre tine în următoarele câteva luni...

Poza de aseară

                                     Amintiri de vreme bună (Santander, Cantabria 2009)

                                    Orașul la care aș vrea să-i fac o vizită ulterioară...

Prospețime în miez de iarnă

     E iarnă, e fleașcă și-mi mușcă din optimism puțin. Dar mă străduiesc să meditez la lucrurile care nu depind de vremea de afară. Printre acestea se numără și florile/plantele pe care le am acasă, aranjate pe tot holul, catalogate printre mândriile mamei mele. Una dintre ele, o narcisă, mi-a atras privirile într-o dimineață, trezit de o voce care spunea "Cătă, ne-a înflorit narcisa!" Nu i-am dat atenție inițial dar acea dimineață s-a transformat în ceva special. Și nu s-a deschis doar una, ci chiar două în același ghiveci! Rădăcina le seamănă cu niște cepe, fiind ca o aluzie la faptul că și din ceva ce nu-i plăcut la miros (mă rog, când ai poftă de ceapă... ai poftă de ceapă; faceți loc!) poate să răsară ceva frumos. "Da", ar zice unii, "ceapă verde!" Oricum, e o minunăție a creației! Am căutat pe Youtube ceva legat de narcise, o melodie, ceva. Cel mai interesant a fost un filmuleț care-ți arată cum poți să creezi o narcisă prin origami. Chestie faină, care-ți poate prinde bine în viață (mai ales dacă întâlnești o fată cu numele Narcisa și... te "întâlnește" și ea). Dar cele 30 de minute alocate m-au descurajat la un moment dat... Bănuiesc că n-o să pot niciodată impresiona o fată dacă n-am răbdare cu origami-ul ăsta care mă învață să creez flori. "D-na florăreasă, stați că vin!"

     Oricum, de abia aștept primăvara... Să vină odată luna mai, lună în care apare și narcisa albă (narcissus poeticus), vremea când băieții încep să "compună poezii"! Dar în mod deosebit pentru că am niște lăcrimioare plantate chiar la geamul meu, în grădină. Parcă le simt mirosul deja...

Pe fereastră (ISO 25.600)

"Wake-up call"

"Onion-like"

                                                         Umbră peste lăcrimioare...

Experiență în lucrarea de predicare

Cele mai mari bucurii le trăiesc în lucrarea de predicare! Mama mea studiază cu o fetiță de 8 ani, pasionată deja de modeling. Mi-a arătat câteva poze cu ea împărțite frățește pe aproape fiecare perete din casă. Am recunoscut că sunt și eu pasionat de fotografie, că am un aparat photo și... nu nici nu pot descrie cum i-au sclipit ochișorii... A fost musai să programăm o "sesiune photo"; desigur, nu ca la studio ci așa, cu hainele ei favorite și cu un zâmbet copleșitor. Zis și făcut. Ieri, împreună cu mama mea, ne-am dus la ea și, după ce am analizat o lecție din "Cartea mea cu relatări biblice", ne-am pus pe treabă. N-avea stare pe scaun... Bunica privea mândra în timp ce nepoata ei își arunca rochița pe ea (cumpărată de dânsa, dar care nu se mai încadrează pe mărime după un an), peste hainele ce le avea deja. M-am amuzat de numa'. Cizmele favorite, 3 plimbări de piaptăn și Maria a fost gata. Am ales ca și background o carpetă cu un iepuraș și a preferat să țină în mână și cartea sa favorită. E foarte mulțumită de poze, i-am făcut și un filmuleț și o poză tip self-portrait în care își arată aprecierea față de mine. Priceless! Se întâmpla ieri... Iată și câteva poze:

                                    

    Am adăugat un pic de granulație, pentru a intra în "pielea cărții"

                                                        Se vede clar invidia iepurelui...

                                                            Cizmulițele favorite

                                                                      "Cu plăcere!" :)

                                                 Întorcându-ne bucuroși către casă

                                                  O vreme grozavă la Satulung! ;)

Sesiune photo cu "making of" Horia Brenciu

Azi am fost solicitat să pozez un model neobișnuit. E vorba de o statuetă sculptată dintr-un material numit polimat, ce-i drept, încă neterminată. Dar detaliile sunt superbe, după cum se poate vedea. Mai multe despre proiect puteți citi dacă dați click AICI. Trebuie să recunosc, Cătălin Bota are un talent nemaipomenit! Apropo de fotografiere, n-am folosit decât blitzul din dotare, câteva setări ale aparatului (pentru cea mai buna claritate am ales ISO 100) și un background negru, care seamăna cu o cortină dar de fapt e un material pe care îl tinea artistul însuși, Cătălin. De abia aștept să-l văd pe "Horia Brenciu" în miniatură (ca el e protagonistul - de unde si titlul) pictat in culori... Sper să am ocazia să-l pozez și atunci! ;) Iată și câteva poze: