Sesiune foto și plimbare

     Am simțit că sâmbăta asta trebuie să ies, să iau aer, să pozez (să-mi încerc noua achiziție - obiectivul prime de la Nikon, cel de 35mm 1.8G). Mă rog, despre el o să vorbesc altă dată... Vremea "a ținut cu mine/noi" - a plouat! Și-apoi, nu toți cei invitați au reușit să ajungă; dar n-am anulat nimic. S-a mai rărit picuratu' spre după masă, adică pe la ora 17:00 când am ieșit noi. Locația: parcul din Satulung și împrejurimile. M-am echipat cu o umbrelă, trepiedul și blițul extern. Dar să nu uit și de giaca mea verde, datorită căreia mi se zice mai nou "păduraru'"... A prins bine! Umbrela am folosit-o pentru ploaie, care cădea în reprize, insuficient să-mi deranjeze echipamentul. Dar apoi, pentru că lumina era destul de proastă (neinspirată), am improvizat și a ajuns să joace un rol important în luminatul portretelor, cu ajutorul asistenților. Trepiedul l-am folosit puțin, doar pentru pozele de grup. Mai mult se jucau Danny și Alex cu el. Partea bună a fost că toată lumea era bine dispusă, mai puțin entuziasmată de fotografii, ce-i drept, dar e normal... pe un timp din ăsta... Am râs, am fotografiat, ne-am cocoțat, am sărit, am explorat, am cântat și m-am întors cu niște poze de care sunt foarte mulțumit! Nu mai comentez multe - las pozele să-mi spună povestea :)

Night Close-Ups

În timp ce ajutam la udatul legumelor în grădină, o lăcustă de dimensiuni neobișnuite (pentru mine cel puțin) m-a convins să fug repede după aparat și să-l inițiez într-o scurtă sesiune photo. Fiind după apus, mi-a trebuit și o lumină suplimentară așa că a fost o ocazie numa' bună să-mi testez noua achiziție outdoor. Insecta era undeva pe o bucată mare de cauciuc, fapt ce m-a ajutat s-o observ...

Apoi, a sărit pe vasul cu mâncare a puilor de găină, recipient ce ne onorează cu prezența încă de când eram eu mic. Da, și călcam în el foarte des, mai ales atunci când era umplut cu apă... În cazul de față, recunosc, l-am rugat pe Eugen (cumnatul favorit) să mă ajute cu blițul, să-l țină unde-i zic eu...

Imediat, gângania, iritată de lumina puternică ce-i plesnea ochii, a început să escaladeze obiectele din apropiere. Eu și mâna un pic începătoare a lui Eugen, care reușea mai cu greu să orienteze blițul către insectă, am fost foarte atenți să nu-i ratăm nici o mișcare. Ca mare curajos ce este, Eugen a prins lăcusta de șolduri și a făcut-o să cânte. Am dovada clară!

                      

Am lăsat-o în cele din urmă în amarul ei (vorba aia), îndepărtându-se din săritură în săritură către vița de vie, de care se încolăcește una dintre tulpinile de castraveți olandezi. Profitând în continuare de asistentul meu, m-am strecurat cumva printre frunze și am prins câteva cadre încântătoare nu alta! ;)

                                   

                                                 

                                 

                                             

Insecta a ajuns în vârf și, ca să nu încurajez kamikaze, i-am dat pace. Oricum nu mai puteam să mă concentrez prea bine din cauza țânțarilor care mă pedepseau pentru faptul că nu mi-am lăsat tricoul pe mine și se înfruptau nestingheriți pe teritoriul vast de drenaj. Mi-am amintit că Tommy a fost scos pe afară la plimbare (în lesă, desigur, pentru că ținem la siguranța vecinilor) și i-aș putea face și lui niște poze, ca lui îi place. Ca orice animal, are nevoie și dânsul de niște iarbă. L-am imortalizat în timp se sora mea îi oferea firele de iarbă. S-a meritat, în unele poze parcă nu-i pisică! În una zici că-i șarpe iar în alta câine. Iată-le:

                                    

Puncte puncte...