luni, 2 iulie 2012

Night Close-Ups

În timp ce ajutam la udatul legumelor în grădină, o lăcustă de dimensiuni neobișnuite (pentru mine cel puțin) m-a convins să fug repede după aparat și să-l inițiez într-o scurtă sesiune photo. Fiind după apus, mi-a trebuit și o lumină suplimentară așa că a fost o ocazie numa' bună să-mi testez noua achiziție outdoor. Insecta era undeva pe o bucată mare de cauciuc, fapt ce m-a ajutat s-o observ...



Apoi, a sărit pe vasul cu mâncare a puilor de găină, recipient ce ne onorează cu prezența încă de când eram eu mic. Da, și călcam în el foarte des, mai ales atunci când era umplut cu apă... În cazul de față, recunosc, l-am rugat pe Eugen (cumnatul favorit) să mă ajute cu blițul, să-l țină unde-i zic eu...


Imediat, gângania, iritată de lumina puternică ce-i plesnea ochii, a început să escaladeze obiectele din apropiere. Eu și mâna un pic începătoare a lui Eugen, care reușea mai cu greu să orienteze blițul către insectă, am fost foarte atenți să nu-i ratăm nici o mișcare. Ca mare curajos ce este, Eugen a prins lăcusta de șolduri și a făcut-o să cânte. Am dovada clară!

                      

Am lăsat-o în cele din urmă în amarul ei (vorba aia), îndepărtându-se din săritură în săritură către vița de vie, de care se încolăcește una dintre tulpinile de castraveți olandezi. Profitând în continuare de asistentul meu, m-am strecurat cumva printre frunze și am prins câteva cadre încântătoare nu alta! ;)

                                   

                                                 

                                 

                                             



Insecta a ajuns în vârf și, ca să nu încurajez kamikaze, i-am dat pace. Oricum nu mai puteam să mă concentrez prea bine din cauza țânțarilor care mă pedepseau pentru faptul că nu mi-am lăsat tricoul pe mine și se înfruptau nestingheriți pe teritoriul vast de drenaj. Mi-am amintit că Tommy a fost scos pe afară la plimbare (în lesă, desigur, pentru că ținem la siguranța vecinilor) și i-aș putea face și lui niște poze, ca lui îi place. Ca orice animal, are nevoie și dânsul de niște iarbă. L-am imortalizat în timp se sora mea îi oferea firele de iarbă. S-a meritat, în unele poze parcă nu-i pisică! În una zici că-i șarpe iar în alta câine. Iată-le:


                                    








Puncte puncte...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu