N-am mai fost la nici un patinaj, dă-l în biata lui... A nins de zici că s-o bătut norii de pământ, frumos de altfel, dar apăsător, rece, înghețat. Am trecut pe lângă lac sâmbătă după masă, în timp ce mergeam spre o partidă de fotbal în zăpadă (ca ultimă opțiune). Mi-a zâmbit, aproape m-a asigurat că mă așteaptă, aproape i-am zâmbit înapoi. Era fără spor să încep să-l curăț de zăpadă, aș fi obosit de nu-mi mai ardea de patinat. Va trebui să mai aștepte... Dar să revin la poze! Am făcut câteva poze din mașină, de pe scaunul din dreapta, în drum spre un studiu, tot sâmbătă. Cumnatul meu favorit, Eugen, a fost la volan. Am mers cu mașina lui de data asta. Mi-a părut destul de amuzant căciula lui îndesată pe cap, de aia cu "cozoroc". Faină de altfel. Dintre toate pozele, nu prea multe, vreo 3 îmi plac mai mult: una cu acest băiețel ce ținea în mână o mătură, dar abia l-am încadrat în poză - eram în viteză, a-3-a. Oricum, expresia lui fragedă, bujorii aceia extinși... mă-ncântă, ce mai ? Apoi, o poză făcută dintr-un unghi nu prea original (oglinda retrovizoare - cine n-a încercat?) dar, luată ca ansamblu, lasă impresia că tocmai am ieșit de pe o poartă, una de poveste, de basme. În a treia poză apare surioara băiatului la care ne-am dus - el are 11 ani - o figură de fetiță, destul de vorbăreața la vârsta ei de doar 3 ani (predomină cifra 3 astăzi, apropo de povești), care îmi îngână numele și prenumele în congregație, când sunt pus să răspund. Bine, nu chiar tot numele, că-i prea lung și ai zice că începe fata să recite o poezie... Și oricum, n-a făcut-o decât de câteva ori până s-o convingă mama ei că nu-i frumos să exersezi pronunția numelor în public, mai ales în timpul programului. În plus, ca învățătură pe când va fi mai mare, îndeosebi nume de băieți! Oricât de drag i-aș/i-ar fi sau oricât de amuzant ar suna... Și vă asigur că din gura ei a sunat foarte amuzant pentru audiență. "Mvoala" și pozele:
Un "bine ați venit" ca la țară
Eliza, cea cu "Cătă Mocioc"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu